Gand
Ochii ma dor si abia imi mai simt corpul. Parca toate ar sta sa se prabuseasca intr-o lume uitata de timp. Si stau captiv privind catre necunoscutele taine ale muntilor ce-si ridica ochii catre cer.
Stau si ma intreb de-i zi s-au noapte,
Si caut nemurirea printre soapte.
Dar totu-i fum de primavara,
Ridicat din lanul de secara.
Ma uit cum corpul sta sa piara,
In lanul acela de secara
Dus
Stau singur si-mi strig tristetea
Fara sa stiu ca esti aici
Chiar in inima mea
Si ma privesti cu ochii mici
Amurg
Ma pierd in amintirile goale.
Fara sa stiu ca bratele tale
Ma asteapta-n ziua mare
Sa adun murmurul din zare
