Gand
Ochii ma dor si abia imi mai simt corpul. Parca toate ar sta sa se prabuseasca intr-o lume uitata de timp. Si stau captiv privind catre necunoscutele taine ale muntilor ce-si ridica ochii catre cer.
Stau si ma intreb de-i zi s-au noapte,
Si caut nemurirea printre soapte.
Dar totu-i fum de primavara,
Ridicat din lanul de secara.
Ma uit cum corpul sta sa piara,
In lanul acela de secara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu