Ma uit la trecut si la prezent, si nu stiu ce sa mai cred. Poate ca m-am pierdut printre atatea ganduri ce stau sa-mi napadeasca firea. Sau poate c-am uitat ca imi placeau atatea, sau poate lumea s-a schimbat.
Si cu toate astea, stau, stupefiat si nu pot sa-nteleg cum de nopatea m-a uitat. Si parca sunt in alta tara sau poate alt taram ca nu-nteleg cum lumea timpul a uitat.
Si suntem tot mai mici pentru ca ne petrecem timpul risipindu-ne pe noi. Ma uit acum la trecutul meu, iar din departare, zaresc furtuna ce rasare. Cand insa imi gasesc prezentul, vad, soarele cum sta s-apuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu