Punct

Stau pierdut in lumina noptii si-mi numar gandurile incercand sa deslusec ce ascunde timpul printre picaturile vantului ce-mi mangaie chipul. Incerc, si totusi realizez, ca nu pot sa intind mana si sa cuprind in ea stelele intelepciunii. Ma prabusesc la pamant, ma zbat si spumeg de durere, durerea neputintei ce nu reuseste sa-mi dea pace. Atunci, cand ceasuri au trecut, imi aduc aminte ca am uitat Eu-l meu cel nefiresc, pe-o petala de iasomie.