Prea obosit ca sa-mi mai gasesc cuvintele
Atat de plictisit incat am uitat de mine
Caci stau si privesc luminile
Si parca as dormii, dar, parca nu-mi vine
Sa fie oare de la vreme?
Sau poate timpul am uitat
Dar maine, am sa ma scol devreme
Si atat ma simt de saturat
Ca stau si rabd a lumii ignoranta
Care cu degetul iti sare-n cale
Fara rusine te seaca de speranta
Lasand doar gol si jale
Cand ne vom trezi-vom oare
Si vom privii a noatra libertate
Pentru ea, stav-om in piciare
Si nu cu capetele plecate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu